Respir

Cateodata nu mai pot. Si atunci incep sa respir intr-adevar. Intra aerul in valuri catre plamanii nervosi, catre pulsul rapid ce tipa ca si mine. Raman in loc,

incercand sa gasesc o calmare. Nu arunc si nici nu dau cu pumnii in pereti ci doar stau pe loc, privind in gol, intr-un fel de meditatie a urii.

Nu am timp si de o meditatie adevarata.Nu gasesc linistea, momentul, nerabdarea punandu-si amprenta. Vrea rezultate imediate, asa ca renunt, sperand ca maine si maine si tot asa sa ma tin de cuvant. Dar incerc putin cate putin sa ating ce imi propun, poate supraestimandu-ma si zicand ca am facut bine, calculand orice miscare si poate gandind prea mult. Nu e bine sa intorci totul pe toate partile. Gasesti raspunsuri inutile care iti incurca viata, posibile replici de care iti pare rau, adevaruri care fac parte doar dintr-un lung sir de minciuni spuse de tine catre tine. Ma mint poate zilnic…nu e bine…iar cand timpul aluneca usor catre dimineti fara de somn, in care orele par minute, ganduri fara de rost napustesc ca mai apoi sa cada in uitare cu tot cu cele mii de fete ascunse. Nu e bine nici asta.

Nimic nu e…nimic nu a fost, ca intr-o telenovela proasta, ce usor, usor incepe sa capete viabilitate.

Si apoi apar momentele de amnezie, cand raul este uitat, iar Speranta din cutie incepe sa isi faca simtita prezenta. Apare calmul de om handicapat, ce este prea subiectiv, prea altruist, prea amnezic…prea tanar.

 

O veche amintire

Poate zici ca as vrea sa mor, sau sa dispar de pe aici. Sa ma teleportez in alta lume; lume inconjurata de alti oameni, alte rauri si vai de smarald, sau pline de desertul secatuit.

Si daca as disparea ce? Te-ai simti mai bine? Ai disparea si tu odata cu mine? Sau ai ramane pierdut in nesiguranta ta? Eu as pleca si as lua cu mine totul. Sau nimic.

Si daca as pleca? Tot aici as fi, dar departe de tine. Respirand alt aer, sub o alta stea care apune in fiecare zi. Sub acelasi astru care rasare in fiecare dimineata. Pentru mine, pentru el sau ea si pentru tine. Dar cum te voi dezlipi de haina mea groasa,  cand tu esti cusut de ea? Ai intrat pana la os, taind cu briceagul ruginit. Ai lasat urme in care m-am pierdut. Le-am curatat in fiecare zi, incercand sa ma afund si mai mult in ele. Cum sa plec cand tu esti langa mine? Bagat pana in suflet de lama murdara.

Chiar de m-as duce, vei ramane cu altii. Te vei pierde intre ei si nu te vei mai recunoaste. Vei deveni oare marea in care li se scufunda sufletele? Una fara pesti, doar cu fire de nisip care nu se deosebesc intre ele? Mi-ar parea rau de ar fi asa. Te-ai duce si tu. Dar eu cel putin nu voi fi in mare, ci voi zbura deasupra ei, pe cerul azuriu.

Dar daca te-as baga in buzunar? Ai fi in sigurata acolo, in caldura sufletului meu. Ca intr-un marsupiu. Ne-am plimba, am disparea si aparea in acelasi timp peste tot, prin univers. Vom atinge marea cu degetele si vom gusta din apa ei sarata. Vom privi soarele galben, ba nu- doar cerul albastru. Nu vrem sa orbim fara sa vedem nimic. Ne-am pierde…ne-am duce si am calatorii, cu o barca fara vasle si fara motor pe apa involburata. Vom pluti in deriva si vom avea gauri in lemnul vechi. Sau ne vom inalta vele iar in frunte vom pune un steag al piratilor. Vom porni intr-o aventura din care s-ar putea sa nu ne mai intoarcem. Nici nu as vrea. Poate vom gasi si o insula. Sa murim de sete si foame sub zborul pescarusilor, suflete libere, nu ca noi, legati de material. Daca le vom asculta glasurile ragusite, poate vom gasi chiar apa. Si de vom muri, ne vom transforma si noi in pasari. Tot cu mine vei zbura si vei zburda fara liniste pe cer. Sau in pace, in vantul anevoios, dar care ne va placea. De vom fi randunici, vom conduce stolul. Vom ajunge sus si nu ne vom da cu capul de prag. Ramurica cu ramurica vom face un cuib. Tot langa mine vei sta. Deja esti lipit de inima mea. Venele sunt infasurate strans in jurul tau. Doar daca voi muri, atunci ele se vor slabi si te vor lasa liber sa pleci cu altii.

Dar daca te-as taia de-acum? Cand inca nu am plecat pe mare, cand inca nu am gasit insula, iar aripile nu ne-au purtat prin vazduh? Oare as putea sa te omor, parte a sufletului meu? Nu, nu pot.

Voi muri daca voi face asta. Chiar voi disparea. Si nu cred ca vreau asta- nu vrem asta.

Dar vreau sa dispar!! Sa plec!! Sa zbor departe! Ma bucur ca vei fi cu mine. Imi pare rau ca te vei transforma. Dar vei fi eu. Accept dublura asta. Doar asta. Doar pe tine.